1. |
Sirene de ambulanță
03:33
|
|||
A trecut timpul îin zbor.
Mi-a fost dor...dar nu ți-am spus,
M-ai așteptat pân la apus,
M-ai așteptat dar n-am ajuns
Am trăit printre brazi,
Am trăit printre munți,
Hai cu mine la râu
Hai cu mine să-mi cânți
Am trăit printre cerbi
Tot cu coarnele-n nori
Am citit hărți în stele
Până în zori
Ch:
Se aud sirene de ambulanță
Miroase a vară, miroase-a vacanță
Ce n-am fost ieri n-are importanță
Se-aud sirene de ambulanță
Am avut seri frumoase,
Le-am trăit în borcan
Am legat prietenii,
Le-am pierdut an de an
Prin sânge îmi curge iubire
Și sirop de arțar
Te-am lăsat în urmă
M-am lăsat dus de vaș
Ch:
Se aud sirene de ambulanță
Miroase a vară, miroase-a vacanță
Ce n-am fost ieri n-are importanță
Se-aud sirene de ambulanță
|
||||
2. |
Ecouri
03:06
|
|||
Ecou,
Doar glasul mării
Mi-a rămas în scoica goală
Ce am cules-o într-o seară noi,
Îndrăgostiți de ploi
Cuprinși din nou de toamnă
Murdari pe fețe cu noroi.
Pulsu-mi crește
Simt că înebunesc
Contra timp
Atunci când te privesc
Șaișpe ani lumină
Nu ar fi de ajuns
Într-o secundă cometă
Ei s-au scurs
Trăiește clipa
Trage-o în piept
Te mai aștept doar un moment
Să te întorci, să mă săruți
Cum o făceai într-o joi
Aauu, singuri pe hol amândoi
Ch:
Departe,
De tine, de mine, de noi
De tot ce n-am spus,
De clipe în care,
Un sărut era, era de-ajuns
Milioane de oameni stau între noi
Nu-i asculta nu da înapoi
Departe,
De tine de mine, de noi
De tot ce n-am spus
Noaptea se-audună nor cu nor
Știu, totul este trecător,
Dar când mă ți de mână,
Mă simt nemuritor
Și,
Noaptea se-audună nor cu nor
Știu, totul este trecător,
Dar când mă ți de mână,
Mă simt nemuritor
Ch:
Departe,
De tine, de mine, de noi
De tot ce n-am spus,
De clipe în care,
Un sărut era, era de-ajuns
Milioane de oameni stau între noi
Nu-i asculta nu da înapoi
Departe,
De tine de mine, de noi
De tot ce n-am spus
|
||||
3. |
Supernova
04:22
|
|||
Vreau să-ți intru în sânge,
Să zac necontenit.
Printre chimicale,
De care ne-am folosit
Ch:
În dimineți înghețate,
Fugind spre răsărit,
Uitând de gravitații
Căzut dezamăgit
Cu praf de inimi în palme.
Pierduți ne-am regăsit,
Privind oglinzile-n care
Ne-am mințit
Mai uită doar o clipă,
Arată-mi de ce-ai venit
Nopți albe-n derivă
Bilete spre infinit
Ch:
În dimineți înghețate,
Fugind spre răsărit,
Uitând de gravitații
Căzut dezamăgit
Cu praf de inimi în palme.
Pierduți ne-am regăsit,
Privind oglinzile-n care
Ne-am mințit
Cu ochii în stele
Lovind la pământ,
Am săpat în gheață,
Am săpat mormânt
Să-mi țină viu
Fiecare gând
Pe culoarul pustiu
Cu păsări închise,
Abandonate,
Colorate vise,
Mai stai...
Mai stai...
Ch:
În dimineți înghețate,
Fugind spre răsărit,
Uitând de gravitații
Căzut dezamăgit
Cu praf de inimi în palme.
Pierduți ne-am regăsit,
Privind oglinzile-n care
Ne-am mințit
Ne-am mințit...
|
||||
4. |
Sala cu stafii
03:00
|
|||
Ia-mă de mână,
Și arată-mi unde-am greșit.
În fața școlii...
Sau în sala cu stafii,
Mă plimb pe-acest drum
Pe unde-am mai fost,
E noapte și fum,
Dar o iau pe jos,
În jurul meu e haos și scrum
Ch:
Ești ca o hologramă,
Ești prinsă în trecut,
Fotografie-n ramă,
Un ultim sărut.
Ești ca un ecou,
Ești doar o altă față,
Ești prinsă-n metrou
Ia-mă de mână,
Și arată-mi unde-am greșit.
În fața școlii...
Sau în sala cu stafii,
E prea târziu acum,
Ce-a fost a fost,
Nu are rost,
O vorbă-n vânt,
Cuvinte-n plus fără folos
Ch:
Ești ca o hologramă,
Ești prinsă în trecut,
Fotografie-n ramă,
Un ultim sărut.
Ești ca un ecou,
Ești doar o altă față,
Ești prinsă-n metrou
|
||||
5. |
Nuntă în cer
04:10
|
|||
O lumină se zbate-ntr-o scară de bloc,
Iar cerul se-nclină cu pietre cu tot.
Momente pierdute, scrisori arse-n foc,
Dar tu n-ai să ști toate astea deloc
Pre ch:
Ard lumini de veghe peste blocuri gri
Arde lustra nopții-n raze argintii,
Arde focul vieții arde-n colivii,
Arde focul vieții dar tu nu mai vi.
Ch:
Furtună-n mintea mea,
Trosnește-o inimă din lemn,
Uitată undeva,
Pictate în oglinzi,
Filme mute-n culor și umbre
Ce astupa strigătele surde
Când lacrimi-cerneală răsună în scris,
Tristețea-i comoara din spectrul aprins.
Un fluture zboară în lanâuri cuprins,
Sub razele lunii, de timp neînvins.
Pre ch:
Ard lumini de veghe peste blocuri gri
Arde lustra nopții-n raze argintii,
Arde focul vieții arde-n colivii,
Arde focul vieții dar tu nu mai vi.
Ch:
Furtună-n mintea mea,
Trosnește-o inimă din lemn,
Uitată undeva,
Pictate în oglinzi,
Filme mute-n culor și umbre
Ce astupa strigătele surde
|
||||
6. |
Oțel naval
03:40
|
|||
Naufragiat,
Epavă-n valuri, condamnat,
În albastru-adânc
Vreau ancoră de plumb să cad
Cu sarea-n ochi
Spre tine alerg
Ești far, emiți anii lumină
Dar ca și clipa-s efemeri,
Ce-a mai rămas,
Pierdem rugină
Ch:
Oțel naval
Sub clar de lună.
Sonaru-i rupt,
Busola-n mână
Izbiți de ploi torențiale,
Să mă cuprinzi.
Dezorientat,
Un zâmbet port debusolat
Să zbor spre nord,
Vreau ancoră de plumb să cad
Cu sarea-n ochi
Spre tine alerg
Ești far, emiți anii lumină
Dar ca și clipa-s efemeri,
Ce-a mai rămas,
Pierdem rugină
Ch:
Oțel naval
Sub clar de lună.
Sonaru-i rupt,
Busola-n mână
Izbiți de ploi torențiale,
Să mă cuprinzi.
|
||||
7. |
Avioane de hârtie
03:51
|
|||
Astăzi,
Când holul e atât de gol,
Sunt șoapte pe coridor,
Fără tine.
Știu, mâine,
Când totul va fi la fel,
Eu încă mai pot să sper,
Într-o amăgire.
Ch:
Ai plecat și-ai luat cu tine,
Tot ce-a fost mai bun în mine,
Tot ce a rămas...
Sunt avioane de hârtie,
Versuri și melancolie,
Purtate în zbor.
Seara,
Arome de anason,
Și nu simt că-mi este dor,
Dor de tine.
Știu, mâine,
Când totul va fi la fel,
Eu încă mai pot să sper,
Într-o amăgire.
Ch:
Ai plecat și-ai luat cu tine,
Tot ce-a fost mai bun în mine,
Tot ce a rămas...
Sunt avioane de hârtie,
Versuri și melancolie,
Purtate în zbor.
Îmi spui în fiecare seară
Că nu mai sunt la fel ca la-nceput
Se-ntâmplă a nu știu câta oară,
Alerg mereu în cerc dar m-am pierdut
Ch:
Ai plecat și-ai luat cu tine,
Tot ce-a fost mai bun în mine,
Tot ce a rămas...
Sunt avioane de hârtie,
Versuri și melancolie,
Purtate în zbor.
|
||||
8. |
Marinar
03:36
|
|||
Mă roade un gând amar,
Că voi fi doar un marinar,
De ape dulci,
Prizonier în mal.
Am ancora în buzunar,
Te-am căutat dar în zadar.
Pânzele jos!
Purtat de val.
Ch:
Am plecat spre nicăieri,
Să devin ce n-am fost ieri.
M-am pierdut în ape-adânci,
M-am lovit de niște stânci.
Am trecut marea spre nord,
Și m-am regăsit în port.
O sirenă mi-a zâmbit,
Mi-a spus că totul s-a sfârșit.
Cu stele de mare în părul ei,
Și stele polare în ochii grei,
Neliniștit, pierdut în aether,
Sub apele grele mă simt ca-n Jules Vernes
Ch:
Am plecat spre nicăieri,
Să devin ce n-am fost ieri.
M-am pierdut în ape-adânci,
M-am lovit de niște stânci.
Am trecut marea spre nord,
Și m-am regăsit în port.
O sirenă mi-a zâmbit,
Mi-a spus că totul s-a sfârșit.
|
||||
9. |
3,14 (S)
04:45
|
|||
Iar am crezut mult prea ușor,
Din nou cu capu-n nori, un visător.
Cu sentimente-n geantă am să plec.
Eu am crezut în tine, dar nu mai cred.
Ce ascund ochii tăi verzi?
Am rupt cu pumnii furia-n pereți.
Am adunat în noapte stres.
Am încercat, dar nu te-am înțeles.
Ch:
Ți-am spus de mii de ori
În nopțile târzii,
În fumul de țigări,
În fiecare zi.
De dor să mă ferești
Chiar de aici nu ești,
Apusuri în ferești,
Tristețile mă rod.
|
Monokrom Timișoara, Romania
Albumul mantre este disponibil pe toate platformele!
Check it out on spoty: open.spotify.com/album/31fhnz0a2Z9YvFzo20drwO?si=P3s_KeosQGa-RrgzBoDJ3A
Streaming and Download help
If you like Monokrom, you may also like:
Bandcamp Daily your guide to the world of Bandcamp